Noul Aspi şi mini-Aspi

Tag

Aspi, Ddl Riforma del lavoro, Disoccupazione, Şomaj

Dintre schimbările din cadrul reformei Monti-Fornero a articolului 18 (în materie de muncă şi amortizatoare sociale) menţionez anumite reglementări care îi vizează şi pe angajaţii comunitari, prin urmare pe români.

Şomajul nu se va mai numi “Disoccupazione Ordinaria”, ci “Assicurazione Sociale per l’Impiego” şi va purta sigla Aspi. Analog, şomajul la cotă redusă (“Disoccupazione per Requisiti Ridotti”) se va numi mini-Aspi. “Aspi ordinaria” îi priveşte pe toţi muncitorii cu un contract “a tempo determinato” în orice sector public sau privat, inclusiv începători (“apprendisti”) şi artişti (Enpals). Cerinţele pentru a beneficia de şomaj-Aspi sunt aceleaşi: minim 2 ani de înscriere la Inps (sau la casa de vărsare a contributelor de apartenenţă) şi cel puţin 52 săptămâni lucrate în regulă în ultimul bieniu. Durata de acoperire a indemnizaţiei este de un an pentru cei cu vârsta mai mică de 55 ani, iar cei de la 55 ani în sus beneficiază de şomaj până la 18 luni. Neprecizată este anularea sau menţinerea cotizaţiei pe 8 luni pentru persoanele cu vârsta până la 50 ani, în vigoare de la 1 ianuarie 2008 până în prezent.

De subliniat sunt însă anumite diferenţe substanţiale cu privire la valoarea indemnizaţiei! Calculul şomajului se va efectua în felul următor: 75% pentru salariile mai mici sau egale cu 1.150 Euro, 25% pentru un venit lunar superior sumei de 1.150 Euro. De exemplu, o persoană care câştigă 1.150 Euro (brut) la lună va percepe un şomaj în valoare de 862,5 Euro (brut). Prima ipoteză de calcul era de 70% pentru una salariu inferior sau egal cu 1.250 Euro şi 30% pentru veniturile superioare acestei cifre. În orice caz, un Aspi nu va depăşi cota maximă de 1.119 Euro, fiind prevăzut chiar un décalage de 15% în primele 6 luni şi un altul de 15% pentru muncitorii deasupra vârstei de 54 ani. Adoptarea acestui nou sistem va permite acoperirea cu indemnizaţie de şomaj a 12 milioane de muncitori, în loc de 4 milioane conform sistemului ante-reformă.

De mini-Aspi vor beneficia persoanele cu contracte part-time, “di somministrazione” etc., având vărsate minim 13 săptămâni de contribute în ultimele 12 luni. Deşi metoda de calcul mini-Aspi e identică cu cea Aspi (descrisă mai sus), perioada de acoperire maximă este egală cu jumătate din numărul de săptămâni de contribute plătite în ultimii 2 ani.

Conform declaraţiei ministrei Fornero:

Il nuovo modello «universalistico» entrerà a regime nel 2017 e camminerà su due gambe: la cassa integrazione estesa a tutti i settori e che mantiene anche la variante della cassa integrazione straordinaria (da cui sono escluse le cessazioni di attività) e l’Assicurazione sociale per l’impiego (Aspi)

Frauda “contributi silenti” şi legea care anulează “rimborso contributi” pentru imigraţi

Tag

Bossi-Fini 2002, Contributi silenti, fraudă, frode, INPS, Radicali, rimborso contributi, Romania

Astăzi vă fac cunoştinţă cu o persoană: aceasta a emigrat în Italia în 2003 şi a lucrat până în prezent cu acte în regulă, vărsând taxe statului italian 9 ani la rând, însă acum i-a venit momentul să se retragă şi să se întoarcă la pământul de origine, patria care o cheamă. Întrebarea este: ce se va întâmpla cu toţi banii pe care această persoană i-a vărsat statului străin sub formă de “contributi”? Îi va putea recupera sau îi va pierde?

Răspunsurile sunt două, iar acestea depind de o singură variabilă: VÂRSTA persoanei în cauză. Dacă aceasta se apropie de vârsta de pensionare, este oarecum norocoasă, pentru că taxele vărsate statului italian nu se vor pierde, ci vor fi cumulate cu vechimea muncii depuse în România, împreună dând naştere unei pensii totalizate în regim “pro-rata” internaţional, având în vedere că între Italia şi România există acorduri bilaterale. Condiţiile şi modalităţile de erogare ale pensiei în regim de totalizare vor constitui tema articolului următor.

Cazul nefericit este rezervat pentru tineri sau adulţi cărora le lipsesc 20-30 ani până la vârsta de pensionare. Odată întorşi în ţara de origine, “contributi” vor rămâne la INPS iar ei nu vor mai putea să îşi retragă nimic; nu se ştie încă ce legi vor fi în vigoare peste 2-3 decenii, nu se ştie cum vor putea fi fructificate şi utilizate DE DREPT taxele plătite de către aceşti oameni. Aceasta este frauda sistemului italian de prevenţie socială sau, pe scurt, aşa-zisa chestiune de “contributi silenti“, adică “taxe tăcute”, puse undeva “la nani”. Spre diferenţă de casele de asigurare pentru “artigiani” şi “dipendenti”, în casa pentru “lavoratori autonomi di seconda generazione” se varsă anual 7.2 milarde de Euro dar din aceşti bani se prestează servicii doar în valoare de 300 milioane de Euro!

Să facem puţină retrospectivă: în 1998, legea Napolitano-Jervolino permitea muncitorilor extracomunitari să îşi retragă banii vărsaţi la INPS după 5 ani de muncă, chiar cu o majorare de 5%! În 2002 legea Bossi-Fini anulează acest drept, în situaţia în care sistemul economic şi social al Italiei deja începuse să se cutremure. Practic, legea Bossi-Fini ia dreptul tuturor celor care au început să muncească în Italia după anul 1996 să le fie rambursate contributele în ţara de origine, pentru a beneficia de o mică pensie decentă. Până în ziua de azi, un extracomunitar PIERDE toţi anii de taxe la INPS. Norocoşi sunt doar cetăţenii comunitari a căror ţară de origine prevede acorduri bilaterale cu Italia.

În martie 2011 60 deputaţi au semnat pentru reintroducerea în sistemul italian aşa-zisului “rimborso dei contributi“. Dar cu criza şi cu guvernul Monti, această iniţiativă e pur şi simplu imposibil de realizat, utopică. Prin urmare, la ora actuală cei fără un contract de muncă “subordinato a tempo indeterminato” nu pot aspira la o pensie decentă, însă între timp plătesc bani de care nu vor beneficia pe viitor. Şi atunci, a cui este vina pentru penalizarea acestor muncitori? A cui este vina pentru faptul că aceştia varsă taxe la stat ca alţii să beneficieze ÎN PREZENT de banii lor, fără ca ei să aibă o garanţie pentru viitor?

Din păcate, şi protestel, tot din cauza crizei, au intrat în tăcere, la fel ca şi contributele silente. Nici măcare Radicali italiani, Ancot (Associazione nazionale consulenti tributar, Colap (Coordinamento libere associazioni professionali) sau Il Giornale delle Partite Iva nu se mai zbat…

Şi atunci, cum vor trăi oare milioanele de muncitori “precari”, liber profesionişti, “parasubordinati” (şi toţi cei care nu au o muncă de “dipendente”) la bătrâneţe? …

Nu numai taxe obligatorii: “contributi figurativi, da riscatto, volontari”

Cu toţii ştim ce sunt taxele şi impozitele şi care este scopul lor (de asigurare la bătrâneţe şi şomaj, de asistenţă în caz de boală şi maternitate), însă nu toţi aprofundează clasificarea aşa-ziselor “contributi” şi faptul că nu toate taxele derivă din munca prestată în mod concret. Aşadar, pe lângă “contributi obbligatori”, există de asemenea:

A. contributi figurativi

B. contributi da riscatto

C. contributi volontari

Procentul de “contributi” care trebuie vărsat unui anumit organism de prevenţie (“ente previdenziale”) variază în funcţie de activitatea desfăşurată, iar legislaţia diferă în funcţie de sectorul de apartenenţă.

Iată câteva exemple de organisme de prevenţie socială:

– INPS, în care s-au unit vechile case de pensii FS, INPDAI, Autoferrotranvieri, Fondo Dazio, Fondo esattoriali , Fondo Volo, Fondo Telefonici, Fondo Elettrici; INPS este principalul organism de “fondo pensioni” pentru “lavoratori dipendenti” şi de garanţie pentru TFR (“Trattamento Fine Rapporto”)

– ENPALS – pentru artişti şi cei din lumea spectacolului

– IPOST – pentru angajaţii Poste Italiane

– INPGI – pentru jurnalişti

– Casse professionali – pentru diferite categorii (avocaţi, medici, arhitecţi, ingineri, geometri etc.)

A. “Contributi figurativi” constituie taxele neplătite la stat dar recunoscute ca fiind plătite pe hârtie pentru perioadele în care nu s-a prestat niciun fel de muncă: serviciul militar, maternitate, şomaj, boală (invaliditate mai mare de 74%, donatori de măduvă osoasă, bolnavi TBC, victime de atentate teroristice, orbi, surdomuţi), LSU (“lavori socialmente utili o di pubblica utilità”), serviciu civil şi “cassa integrazione”. Rolul lor este acela de a integra cota necesară de ani pentru a putea beneficia de pensii.

B. “Contributi da riscatto” implică plata unei sume de bani (deseori considerabilă sau chiar neaccesibilă) pentru a echivala pe hârtie şi a da continuitate taxelor la stat chiar şi în timpul absenţei din lumea muncii în situaţii precum: studiu (facultate sau cursuri acreditate), angajare în ţări non-convenţionate cu Italia, concediu de maxim 2 ani pentru motive grave de familie, permis de studiu şi formare profesională, activitate sau contract la proiect până în 1996, întrerupere sau congelare a raportului de serviciu după 31 decembrie 1996 (răscumpărare pentru o perioadă de maxim 3 ani). Plata e de atribuţia individuală a persoanei interesate iar suma variază în funcţie de vârstă, sex şi mai ales de perioada (din anul … până în anul …) care se doreşte a fi răscumpărată. În ceea ce priveşte “riscatto della laurea”, dacă o persoană a luat licenţa în 1988 şi doreşte să recupereze 3 ani de facultate ca şi taxe (“contributi”) la stat, aceasta va plăti o cotă de 33% la an din ultimul salariu (venitul raportat la prezent, nu în anul 1988, an de terminare a studiilor). De exemplu, dacă o persoană are un venit de 48.000 Euro la an (4000 Euro la lună), ea va vărsa 15.840 Euro pentru recuperarea unui an de studii din anii ’80, iar ca să îi recupereze pe toţi (situaţie convenabilă în cazul în care îi lipsesc exact 3 ani să iasă la pensie), va înmulţi suma de mai sus cu 3: în final va vărsa 47.520 Euro. În concluzie, nefiind o soluţie tocmai rentabilă, se recomandă răscumpărarea anilor de studii imediat după terminarea facultăţii şi după obţinerea licenţei, taxele fiind exponenţial mai mici. Pentru a depune cererea, este suficientă o săptămână de plată a taxelor (“un contributo settimanale all’INPS o ad altro fondo di previdenza obbligatoria”).

C. “Contributi volontari” sunt soluţia pentru cei care vor să iasă la pensie dar nu au atins încă numărul suficient de ani pentru a putea beneficia de ea sau, deşi au vârsta şi cerinţele necesare pentru a lua pensie, doresc să mărească suma lunară. INPS autorizează taxele voluntare dacă interesatul/a are minim 5 ani de taxe vărsate (“anzianità contributiva”) pe parcursul anilor sau 3 ani în ultimii 5 ani precedenţi cererii de “contribuzione volontaria”. În cazul angajaţilor pe timp de sezon, în regim part-time sau cu contract la proiect, este suficient 1 an de taxe în ultimii 5 ani. Uneori taxele voluntare pot integra taxele fictive (“contributi figurativi”): este cazul persoanelor cu concediu de maternitate pentru alăptare sau creştere a copiilor cu vârsta între 3 şi 8 ani. Taxele voluntare se plătesc în rate de câte 4 trimestre, până la următoarele date: 30 iunie, 30 septembrie, 31 decembrie şi 31 martie. Nu sunt admişi la vărsarea de “contributi volontari” persoanele care:

– iau deja pensie de la un alt organism de prevenţie socială

– sunt angajaţi (“dipendenti”) sau deţin o afacere sau o activitate profesională autonomă.

De la 1 septembrie 2011, cererile de taxe voluntare pot fi depuse la INPS doare pe cale telematică, iar de la 1 octombrie 2011 şi cererile de autorizaţie pentru Fondo Gas, Ferrovie dello Stato, IPOST se trimit tot online.

În final, vă las cu un algoritm online pentru a calcula suma estimativă a taxelor la INPS în ceea ce priveşte serviciile de colaborare domestică.

Condiţiile de indemnizaţie pentru colf/badanti şi controversia infarctului la locul de muncă

Dacă în articolul precedent am vorbit despre accidentele la locul de muncă şi de bolile de natură profesională în general, în această postare o să ating probleme mai concrete şi mai delicate, referitoare la condiţia colaboratoarelor domestice, calificate în contractele de muncă precum colf sau badanti.

Pentru a-şi asigura angajata, pe lângă institutul INAIL, “il datore di lavoro” poate recurge şi la Cassacolf, institut de asigurare medicală pentru tratament sanitar integrativ în favoarea colaboratoarelor domestice activ de la data de 1 iulie 2010 : plata se face la fiecare trimestru odată cu vărsarea de “contributi” la INPS, iar muncitoarea trebuie să verse 1/3 din suma totală. Înscrierea la Cassacolf (Cassa Sanitaria Collaboratrici Familiari) este obligatorie pentru toate raporturile lavorative bazate pe tipologia de Contratto Collettivo Nazionale del Lavoro domestico, acesta prezentând la articolul 27 dispoziţiile în vigoare în materie de “Infortunio sul lavoro e malattia professionale”. Pentru colf/badanti, tratamentul Cassacolf este diferit faţă de cel valabil pentru celelalte categorii înscrise la INAIL, existând anumite diferenţe demne de subliniat:

– perioadele de probă şi de preaviz de licenţiere nu sunt acoperite de indemnizaţie

– poliţa de asigurare nu include daunele provocate de colf/badante către terţi

– victima accidentată nu va percepe indemnizaţia în cazul de “ricovero day-hospital”

– dacă perioada de convalescenţă depăşeşte 3 zile, cota de indemnizaţie stabilită este de 20,00 Euro la zi până la ieşirea din spital până la un maxim de 20 zile de internare pe an. Dacă persoana va fi îngrijită atât la spital cât şi acasă, i se va da indemnizaţia de 20 euro pe numărul de zile scrise pe certificatul medical, iar după ce va ieşi din spital va primi cota încă pentru maxim 10 zile, inclus vito e alloggio. În plus, Cassacolf rambursează 100% ticketele medicale în structuri sanitare publice (nu private).

– poliţa Cassacolf exclude bolile de natură profesională (în timp ce INAIL le include)

Sistemul de asigurare INAIL pentru colf/badanti prevede un tratament de inabilitate temporară (la zi), o indemnizaţie de inabilitate permanentă când capacitatea de a munci e compromisă în proporţie mai mare de 10% şi o indemnizaţie pentru supravieţuitori în caz de deces. Valoarea indemnizaţiilor de mai sus se calculează în funcţie de clasa de “contribuzione oraria”. În cazul unei prognoze medicale inferioară a 4 zile, responsabilitatea civilă e a angajatorului (“datore di lavoro”), care trebuie să asigure în continuare cazare şi mese.

***

Aspectul cel mai delicat este stabilirea de la caz la caz a situaţiilor ce pot fi considerate accidente la locul de muncă (dezbaterea nu e atât de confuză şi de interpretabilă în cazul bolilor de natură profesională, căci aici factorii sunt obiectivi).

În urmă cu câteva zile o stimată doamnă mi-a scris întrebându-mă cum este posibil (de fapt, cuvintele ei erau “strigător la cer”) ca în urma unui stop cardiac avut în timpul serviciului la sfârşitul lunii decembrie (dânsa lucrând ca badante) să nu îi fie recunoscut dreptul la concediu medical plătit?

Pe lângă comportamentul post-accident cardiac care e fundamental (dumneaei nu a solicitat “il datore di lavoro” ca să ceară să fie dusă la Pronto Soccorso, prin urmare nu a fost posibil din partea unui medic să stabilească un certificat), chestiunea infarctului la locul de muncă e controversată. E de ajuns să răsfoiţi forumuri, site-uri, opinii ale experţilor ca să vă daţi seama cât de neclar este acest punct nodal.

În principiu, definiţia de “infortunio sul posto di lavoro” este următoarea:

Secondo la norma rientrano in questa fattispecie «tutti i casi di infortunio avvenuti per causa violenta in occasione di lavoro, da cui sia derivata la morte o un’inabilità permanente al lavoro, assoluta o parziale, ovvero un’inabilità temporanea assoluta che importi astensione dal lavoro per più di tre giorni». Per causa violenta s’intende un fattore esterno, improvviso e imprevisto, che in modo rapido e intenso provoca un effetto lesivo. Ogni «aggressione», quindi, che dall’esterno danneggia l’integrità psico-fisica del lavoratore può essere ritenuta causa violenta dell’infortunio assicurato. Può essere tale anche un’azione dovuta a microrganismi (come l’infezione virale contratta in ospedale), oppure uno sforzo che provoca uno strappo muscolare, un evento drammatico che provoca un trauma psichico e così via.

Problema este că infarctul implică diferite cauze (printre care stress, şoc ecc.) dar nu există unanimitate în a-l considera accident de muncă. Dacă în data de 12 septembrie 2007 la Corte di Cassazione afirma că infarctul miocardic în timpul serviciului era potenţial prilej de indemnizaţie INAIL deoarece stress-ul putea să constituie acea cauză externă violentă (condiţie necesară pentru indemnizaţie), doi ani mai târziu, pe 15 decembrie 2009 tot Curtea de Casaţie a stabilit că nu se poate considera “infortunio sul lavoro” moartea prin infarct. Prin urmare, un stop cardiac aparţine categoriei de boală (“malattia”), dar dacă în urma unui episod similar angajatul stă în convalescenţă (mai mult de 3 zile), experţi ai unei comisii tehnice ASL vor stabili circumstanţele cauză-efect.

IMPORTANT ESTE SĂ VĂ SOLICITAŢI ANGAJATORUL!

Cum funcţionează indemnizaţiile pentru accidente la locul de muncă şi boli de natură profesională

Tema de astăzi este una foarte delicată: accidente la locul de muncă şi boli profesionale. Din păcate, din lipsă de informaţie, multe persoane îndură fără să pretindă tutela care li se cuvine.

În art.38 (comma 2) al Constituţiei Italiene este prevăzută obligaţia de asigurare pentru accidente şi boli la locul de muncă, instituţia girantă fiind INAIL care operează atât după decretul legislativ n.38/2000 cât şi după norme speciale ce reglementează anumite categorii de muncitori. Care sunt procedurile şi demersurile?

În cazul în care sunteţi victima unui accident la locul de muncă, trebuie să vă informaţi “datore di lavoro” imediat, iar în cazul bolilor de cauză profesională, acesta trebuie să fie adus la cunoştinţa faptului în maxim 15 zile sau imediat ce încep manifestaţiile care vă împiedică presenţa la locul de muncă. Odată anunţat, “il datore di lavoro” are obligaţia de a sesiza denunţia angajatului către organul INAIL în următoarele condiţii:

– semnalare în maxim 2 zile de la eliberarea certificatului medical cu prognoză mai lungă de 3 zile (copie după “denuncia all’Autorità locale di Pronto Soccorso”). În orăşelele mici unde nu sunt sedii de Poliţie sau Questura, deununţia va fi prezentată către Sindaco.

– semnalare în curs de 5 zile pentru boli de natură profesională

– semnalare în maxim 24 ore în cazul deceselor sau accidentelor cu pericol de moarte.

În caz de omitere de denunţie sau denunţie cu întârziere, incompletă sau neclară, sancţiunea administrativă este cuprinsă între 258 şi 1549 Euro. Abaterile de la lege sesizate după 1 ianuarie 2007 prevăd sancţiuni administrative de valoare cvintuplicată. (omitere sau incompletare – între 1290 şi 7745 Euro; cod fiscal nescris sau scris greşit – 129 Euro).

“Il datore di lavoro” nu poate fi tras la răspundere pentru omitere de denunţie la INAIL dacă:

– prognoza medicală durează mai puţin de 3 zile

– transmite imediat datele referitoare la accident pe cale telematică (Decreto Ministeriale 15 luglio 1005), nu mai e nevoie să trimită certificatul medical propriu-zis. INAIL va cere certificatul medical în cazul în care nu îl va fi primit de la medicul de tură sau de la victima accidentului. Transmiterea pe cale telematică nu este încă valabilă pentru muncitorii agricoli, elevi, studenţi sau angajaţi ai Administraţiei Publice în regim de “gestione per conto”.

Sediul INAIL de competenţă pentru efectuarea denunţiei este cel mai apropiat de domiciliul asiguratului (Delibera CS n. 446 del 17 giugno 2004).

În cazul bolilor de natură profesională, medicul de tură este obligat să sesizeze “il referto all’autorità giudiziaria” şi denunţia de “Malattia Professionale all’Asl”, pe lângă denunţia la “Direzione Provinciale del Lavoro”. În sfârşit, medicul va elibera “il Primo certificato di Malattia Professionale” muncitorului accidentat, care va decide să-l dea şefului sau nu (de la caz la caz). Instituţia ASL locală va efectua controale cu validitate penală (anumite ASL sunt dotate cu “Ufficiali di Polizia Giudiziaria”) pentru a constata eventuale comportamente omisive din partea “datore del lavoro” în ceea ce priveşte normele de tutelă şi garanţie la locul de muncă.

Este foarte important următorul aspect: INAIL asigură muncitorul accidentat şi în regim “in itinere” , adică persoanele care se accidentează în drum spre sau la întoarcere de la locul de muncă, atunci când naveta se efectuează în condiţii deosebite (evaluare de la caz la caz).

În concluzie, veţi beneficia de următoarele despăgubiri:

– 100% indemnizaţie pentru ziua în curs (în care s-a produs accidentul)

– 60% indemnizaţie pentru următoarele 3 zile

– indemnizaţie INAIL începând cu a 4-a zi până la vindecare (“guarigione clinica”), fără limite temporale

– indemnizaţia INAIL de la a 91-a zi până la vindecarea clinică va creşte cu +75%.

ATENŢIE! INAIL nu recunoaşte daunele în proporţie mai mică de 5%.

NU UITAŢI! INFORMAŢI-VĂ IMEDIAT ŞEFUL SAU RESPONSABILUL DE ORICE ACCIDENT PENTRU A NU PIERDE DREPTUL LA DESPĂGUBIRI! NU LĂSAŢI SĂ TREACĂ MAI MULT DE 3 ANI FĂRĂ SĂ DENUNŢAŢI! ATUNCI CÂND O ACTIVITATE COMPORTĂ RISCURI DEOSEBITE PENTRU CARE ESTE PREVĂZUTĂ PRIN LEGE ASIGURAREA, CHIAR DACĂ PATRONUL NU V-A ASIGURAT MEDICAL ÎN PREALABIL, VEŢI BENEFICIA ORICUM DE DESPĂGUBIRILE ECONOMICE ÎN URMA ACCIDENTULUI (RESPONSABILITATEA CADE PE UMERII ŞEFULUI).

Ce este PIN INPS şi la ce foloseşte?

Imperiul hârtiilor va lua sfârşit în curând: trecerea la noul sistem de servicii telematice (care a intrat în vigoare de la 1 octombrie din anul trecut) va fi completată până la sfârşitul lunii iulie a anului curent, după care operaţiunile se vor desfăşura exclusiv online. Dacă, pe de o parte, aceasta înseamnă economisire de spaţiu şi resurse fizice cât şi accelerarea demersurilor burocratice de prelucrare a cererilor (un formular online ajunge în timp real, spre deosebire de un plic trimis prin poştă), persoanele care nu sunt deprinse cu uzul computerului online vor avea nevoie să se adreseze oficiilor de Patronato presărate pe tot teritoriul Italiei pentru ORICE TIP de practică.

Scenariul nu e, însă, atât de apocaliptic precum pare. Cei menţionaţi mai sus pot apela la amicii, cunoscuţii, rudele pricepute în ale Internetului sau… pot ÎNVĂŢA în câţiva paşi simpli cum să descarce, completeze, administreze şi să trimită (în totalul respect al legii pentru “privacy” şi tratamentul datelor personale) propriile cereri către INPS.

Fiecare muncitor (care munceşte regular şi plăteşte “contributi” la INPS) are dreptul să ceară GRATUIT un cod PIN de 16 cifre care îi va folosi pentru orice dubiu, nedumerire sau elaborare de date, cum anticipam mai sus. Puteţi cere codul PIN personal online sau sunând la 803164, număr la care veţi fi ghidat de către responsabilii Call center. Fie că vreţi să verificaţi dacă “il datore di lavoro” şi-a făcut datoria şi v-a plătit trimestrul de taxe (cerere de “estratto contributivo”), fie că vreţi să individuaţi o neregularitate în succesiunea plăţii de “contributi” (de exemplu o perioadă în care, deşi aţi lucrat regular, nu reiese că aţi vărsat banii de taxe, iar atunci este necesar un “aggiornamento estratto conto”), folosiţi PIN pentru a vă lămuri. Primele 8 cifre vor ajunge prin SMS în curs de 48 ore, iar următoarele 8 care vor completa codul vă vor ajunge în plic, direct acasă (în câteva zile).

La acelaşi link de la care aţi făcut cererea pentru PIN găsiţi şi ghidul simplu, user friendly, pentru activarea acestuia. Aceasta este lista completă a serviciilor furnizate online, la care veţi avea acces introducând PIN-ul şi codul fiscal. Toate formularele vă vor fi puse la dispoziţie online şi veţi fi orientat/ă prin indicaţiile de rigoare în operaţiuni. “Il datore di lavoro”, la rândul său, dispune de un cod PIN pe care, accesându-l, va putea, de exemplu, dezlega raportul de muncă printr-o simplă bifare a unei opţiuni (“licenziamento oppure dimissioni”) sau va completa “un contratto di assunzione di badante” fără să se dea jos din fotoliu .

În final, nu veţi mai avea nevoie de cei de la Patronato decât pentru probleme mai grave, care necesită medierea şi asistenţa unei persoane calificate pentru a rezolva ceea ce câteva comenzi digitale nu vor reuşi, ca de exemplu demersul pentru anularea erorii aşa-zisei “doppia anagrafica” (o situaţie în care aceeaşi persoană, cu aceleaşi nume, date de naştere şi personale, apare de două ori cu 2 adrese diferite în sistemul INPS).

Demisie vs. licenţiere

Tag

CPI, demisie, Disoccupazione, licenţiere, Şomaj

Este întotdeauna de preferinţă să fiţi licenţiat/ă decât să vă daţi demisia, contrar a ceea ce se crede. Deşi licenţierea este privită precum un mod defăimător de a fi “debranşat” din circuitul muncitoresc, aceasta prezintă mult mai multe avantaje decât demisia.

1) Dacă în urmă cu câţiva ani pe vechiul libret de muncă se nota numai data de dezlegare a contractului de muncă (“data di risoluzione/cessazione del rapporto di lavoro“), astăzi se cere a fi declarat şi motivul pentru care se optează pentru această alegere, licenţierea în sine comportând şi plata lipsei de preaviz către muncitor (“indennità sostitutiva del preavviso“). Valorea preavizului se stabileşte în funcţie de 2 parametri: grad (“qualifica”) şi vechime (“anzianità”).

2) Aspectul într-adevăr important este acela că licenţierea poate fi disputată în faţa Judecătorului Muncii (“Giudice del lavoro”), în timp ce demisia, nu. Singura excepţie de recurs în urma demisiei reprezintă aşa-zisele “dimissioni per giusta causa” (acolo unde, de exemplu în marile întreprinderi, un manager nu plăteşte salariile unui colectiv de angajaţi pentru o perioadă îndelungată fără motiv justificat). Tot în cadrul firmelor şi întreprinderilor cu mai mult de 15 angajaţi, în cazul în care judecătorul nu recunoaşte motive întemeiate pentru licenţiere şi neagă legitimitatea acesteia, angajatul are dreptul la 5 luni de retribuire pe lângă reintegrarea la locul de muncă.

3) O persoană care îşi dă demisia nu are dreptul la şomaj (“disoccupazione ordinaria”), în timp ce una care a fost licenţiată, da. De aceea, nu vă lăsaţi păcăliţi sau păcălite de acei “datori di lavoro” care vă induc, din interese personale, la demisie voluntară, nici măcar atunci când vă spun că s-au consultat cu propriul “commercialista” şi nu pot să angajeze o altă persoană în locul dumneavoastră dacă sunt ei cei care vă licenţiază. Aceasta este o minciună. Ei pot angaja orice altă persoană chiar din a doua zi, chiar dacă întrerup raportul de serviciu cu dvs., însă dvs. pierdeţi dreptul la şomaj! Demisia compromite posibilitatea de a lua şomaj inclusiv în cazul contractelor de tip part-time, deci va fi exclusă şi posibilitatea de a primi “disoccupazione con requisiti ridotti”. Şomajul e prevăzut în următoarele 3 cazuri: “licenziamento”, “termine del contratto”, “sospensione del lavoro”, iar condiţia necesară este înscrierea la INPS antecedentă bieniului anterior datei de dezlegare a contractului de muncă, cât şi plata a 52 de săptămâni de “contributi” (nu neapărat consecutive) în ultimii doi ani. Dacă îndepliniţi aceste condiţii, mergeţi mai întâi la cel mai apropiat Centro per l’Impiego din zona în care locuiţi (fostul Ufficio per il collocamento al lavoro, iată aici o listă cu CPI Roma e provincia), înscrieţi-vă la “lista di disoccupazione” (există şi liste speciale pentru “disponibilità al lavoro per apprendisti”, “disponibilità part-time”) apoi mergeţi la un Patronato pentru a depune cererea de şomaj.

În concluzie, nu vă lăsaţi niciodată intimidaţi/intimidate de şefi şi NU SEMNAŢI NICIO HÂRTIE DE DEMISIE, chiar dacă ei vă ameninţă sau vă descurajează. Mai ales, NU ACCEPTAŢI ÎN MOD IMPULSIV BANI CARE CONSTITUIE O SUMĂ “DE POMANĂ” pentru a vă închide gura: orice compromis acceptat împiedică pe viitor orice reclamare a drepturilor!

Aţi lucrat “la negru” şi nu aţi primit lichidarea şi asigurare medicală?

Tag

denunţie, lichidare, muncă la negru, recuperare lichidare

Numărul concetăţenilor care au lucrat “la negru” ani la rând în Italia este ridicat, motivele fiind variate. Fie că nu au avut niciun interes să li se sustragă banii din salariu pentru taxe la stat, fie că şefii lor au refuzat să le facă un contract de muncă, românii s-au prestat la astfel de serviciu, acceptând totodată să le fie negate drepturile de care beneficiază cei ce lucrează cu un contract (vacanţă şi sărbători plătite, concedii medicale, al 13-lea salariu, TFR, lichidare).

Mulţi nu au denunţat sau nu denunţă această neregularitate din teama de a fi amendaţi, de a pierde locul de muncă sau se complac în situaţia de a lucra “la negru” pentru simplul motiv că văd asta ca pe un “avantaj” pe logica “nu îmi ia nimeni banii pe impozite şi taxe”. Din păcate, aceste persoane acceptă să fie exploatate timp îndelungat, căindu-se de alegerea făcută atunci când li se întâmplă un accident la locul de muncă şi sunt constrânşi de “patron” să declare un fals (“m-am rănit acasă, pe stradă”). În aceste cazuri, nu există tutelă sau asigurare medicală!

Toate acestea trebuie să ia sfârşit! Există diferite modalităţi pentru a “recupera” anii “la negru”. Experţii noştri îşi vor lua angajamentul de a dialoga cu “patronii” incorecţi, trimiţând scrisori de intimidare şi luptând pentru a vă recupera drepturile de lichidare! Dacă respectivii sunt răi de plată, se trece mai departe, de la denunţarea la Ispettorato del Lavoro la citarea în instanţă; în aceste cazuri, condiţia necesară şi suficientă e colectarea de probe (martori, chitanţe sau hârtii semnate, poze).

Nu vă lăsaţi intimidaţi de ameninţările italienilor care că spun să nu îi denunţaţi deoarece oricum ei cunosc poliţişti, avocaţi & co şi nu aveţi nicio şansă: din contră, AVEŢI ASUL ÎN MÂNECĂ. Nu vă fie frică să REACŢIONAŢI, chiar dacă ei vă ameninţă că vi s-ar putea “întâmpla” ceva “accidental”: în momentul în care depuneţi denunţie, sunteţi tutelaţi de existenţa unui act public iar primul suspect va fi fostul şef. Nu renunţaţi la drepturile dumneavoastră, pretindeţi ceea ce vi se cuvine!

Informaţii utile referitoare la tutelarea drepturilor românilor din diasporă

Patronato SIAS în colaborare cu Studio De Benedictis desfăşoară activităţi de asistenţă socială şi previdenţă pentru tutelarea cetăţenilor români cu reşedinţă în Italia, cu scopul de a interveni şi rezolva diverse probleme inerente drepturi şi interese. Cu noi economisiţi timp şi resurse şi nu va mai trebui să pierdeţi zile de muncă pentru a merge la INPS (Patronatul desfăşoară activităţi telematice operând pe sistemul INPS).

Prin urmare, vă aducem la cunoştinţă faptul că oferim asistenţă GRATUITĂ în următoarele situaţii:
– Pensii
– Invaliditate
– Şomaj
– Alocaţii pentru nucleu familial
– Alocaţii de maternitate şi concediu
– Asigurări sociale şi boli profesionale
– Accidente la locul de muncă
– Contracte de muncă, TFR, permise neonorate
– Incidente stradale
– Declaraţia de venit
– Dreptul la emigrare

De asemenea, prestăm servicii de asistenţă pentru completarea formularelor şi cererilor de ordin administrativ şi/sau oricare altă prestare.

SERVICIUL DE CONSULTANŢĂ ŞI ASISTENŢĂ ESTE GRATUIT!

În plus, Patronato SIAS este convenţionat cu Studio Legale, astfel încât acesta preia problemele mai grave şi mai delicate, CLIENTUL NEPLĂTIND NIMIC ÎN AVANS! Garanţia este maximă, deoarece Studio legale va percepe anumite procente (stabilite cu clientul) din despăgubirile de cauză, NUMAI ŞI NUMAI DACĂ procesul va fi câştigat de către acesta. Dacă procesul va avea un epilog negativ, clientul nu va pierde nimic pe plan financiar. Mergem după deviza “câştigăm împreună!” (sau “pierdem împreună”).

Pentru rezervări contactaţi-ne la numerele de telefon 06.3242291-3234464,
fax 06.3207161 sau 329.1859220 (Ana-Maria Baghiu).

00193 Roma Via Valadier, 51/53/55 (la 5 minute pe jos de la staţia de METROU LEPANTO)